podară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PODÁRĂ, podare, s. f. Locul geometric al picioarelor perpendicularelor coborâte dintr-un punct dat pe tangentele la o curbă sau pe planele tangente la o suprafață. – Din
fr. podaire.podară (Dicționar de neologisme, 1986)PODÁRĂ s.f. (
Mat.) Curbă plană, loc geometric al picioarelor perpendicularelor coborâte dintr-un punct fix pe tangentele la o curbă dată. [< fr.
podaire, cf. gr.
pous – picior].
podară (Marele dicționar de neologisme, 2000)PODÁRĂ s. f. curbă plană, loc geometric al picioarelor perpendicularelor coborâte dintr-un punct fix pe tangentele la o curbă dată. (după fr.
podaire)
podară (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)podáră s. f.,
g.-d. art. podárei; pl. podáre