podan - explicat in DEX

podan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PODÁN, podani, s. m. Persoană care era supusă la bir. ♦ Clăcaș; șerb. – Din pol. poddany.

podan (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
podán, podáni, s.m. (înv.) 1. supus rus, muscal. 2. persoană care era supusă la bir; clăcaș, șerb, iobag. 3. (reg.) îngrijitor.

podan (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
podán (podáni), s. m. – Birnic. Sl. podŭdanŭ „supus”, cf. pol., ceh. poddany (Cihac, II, 270). – Sec. XVII, înv. – Der. podanie, s. f. (înv., dare de pod).

podan (Dicționaru limbii românești, 1939)
podán m. (rus. pod-dányĭ, pol. pod-dany, vsl. podŭ-danŭ, id.) Sec. 17-18. Supus al unuĭ stat. Țăran neliber, vecin. Sec. 19. Iron. Supus rusesc, Muscal: lasă, măĭ podane, măĭ podanule! V. sudit, tîrtan.

podan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
podán (înv., reg.) s. m., pl. podáni

podan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
podan m. Mold. od. supus rus, muscal: ei, ți-oiu arăta eu, podanule ! AL. [Rus. PODDANYI, supus].