pocrovăț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POCROVẮȚ, pocrovețe, s. n. Bucată de pânză folosită pentru acoperirea unor obiecte de cult în religia creștină. [
Var.:
procovắț s. n.] – Din
sl. pokrovĩci.pocrovăț (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)pocrovăț, pocrovețe, s.n. (înv. și reg.)
1. bucată de pânză care acoperă în altar obiectele de cult creștin; antimis.
2. țol, pătură de cal, pocladă.
3. giulgiu; capacul sicriului.
pocrovăț (Dicționaru limbii românești, 1939)pocrovắț și
procovắț n., pl.
ețe (vechĭ și
-veț, d. vsl.
po-krovĭcĭ, d.
po-krovŭ, învălitoare [!]; rus.
pokróvec. V.
pocrov și
procoviță).
Vechĭ. Învălitoarea potiruluĭ, care e o pînză cu broderie scumpă (V.
antimis, aer).
Azĭ. Mold. Învălitoare de secriŭ [!]. Pocladă, teltie. V.
gĭulgĭ, răspetie și
fludă.pocrovăț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pocrovắț (po-cro-) s. n.,
pl. pocrovéțe