pocrov (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)pocróv (-vuri), s. n. –
1. Pătură, pled. –
2. Pînză pentru întrebuințări liturgice. –
Var. procov. Mr. pucrov „covoraș”.
Sl. pokrovŭ (Cihac, II, 269; Conev 84),
cf. bg. pokrov, ngr. πορϰώβα. –
Der. Pocroavă (
var. Procoavă),
s. f. (nume popular al sărbătorii de 1 octombrie, Acoperămîntul Maicii Domnului);
pocrovăț (
var. procovăț),
s. n. (antimis), din
sl. pokrovĭcĭ; procoviță, s. f. (
Trans., scoarță, cuvertură),
var. Banat
pricoiță, cf. Miklosich,
Slaw. Elem., 37.