pocrov (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)pocróv, -ă, s.n. și f.
1. (înv. și reg.) acoperământ pentru obiectele de cult; pocrovăț.
2. (înv.) țesătură fină ca un voal pentru acoperit capul.
3. (reg.; la pl. art.) sărbătoare creștină la 1 octombrie (acoperământul Maicii Domnului).
4. (reg.; în forma „procov”) văl de mireasă.
5. (reg.) pânza de pe fața mortului.
6. (reg.; în forma „procov”) scutec de copil.
7. (reg.) covor țărănesc, scoarță; pătură groasă, pocroviță, pocruț.
8. (reg.; la pl. art. în forma „pocroavele”) sărbătoare creștină la 29 august (Tăierea capului sfântului Ioan Botezătorul).
9. (s.f.; reg.) mică plantă erbacee cu tulpina ramificată la bază și cu flori roșii, roz sau albastre; scânteiuță.
pocrov (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)pocróv (-vuri), s. n. –
1. Pătură, pled. –
2. Pînză pentru întrebuințări liturgice. –
Var. procov. Mr. pucrov „covoraș”.
Sl. pokrovŭ (Cihac, II, 269; Conev 84),
cf. bg. pokrov, ngr. πορϰώβα. –
Der. Pocroavă (
var. Procoavă),
s. f. (nume popular al sărbătorii de 1 octombrie, Acoperămîntul Maicii Domnului);
pocrovăț (
var. procovăț),
s. n. (antimis), din
sl. pokrovĭcĭ; procoviță, s. f. (
Trans., scoarță, cuvertură),
var. Banat
pricoiță, cf. Miklosich,
Slaw. Elem., 37.
pocrov (Dicționaru limbii românești, 1939)pocróv n., pl.
oave (vsl.
po-krovŭ, învălitoare, covor, d.
po-kryti, a acoperi; sîrb.
pokrov, rus.
pokróv și
pokrýška. V.
croh, pocrovăț, pocriș).
Vechĭ. Învălitoare [!] (de lucrurĭ sfinte). Coviltir (ArhO. 1924, 130). O sărbătoare la 1 Octobre [!] (în onoarea văluluĭ Maĭciĭ Domnuluĭ).
Azĭ. Trans. Procov, vălu mireseĭ. Preș, scoarță.