pocriș (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)pocríș1,
pocríșuri, s.n. (reg.)
1. capac de lut pentru oala cu lapte pus la prins.
2. (înv.) acoperișul casei.
3. (înv.) coviltir.
4. (înv.) învelitoare, cergă.
6. gura vârșii; vârșog.
pocriș (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)pocríș2, s.n. sg. (reg.) lapte foarte acru; pocreală.
pocriș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))POCRÍȘ1 s. n. Lapte foarte acru.
pocriș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))POCRÍȘ2, pocrișe, s. n. (
Reg.) Capac cu care se acoperă străchinile, oalele etc. –
Ucr. pokryška.pocriș (Dicționaru limbii românești, 1939)pocríș n., pl.
e saŭ
urĭ (rus.
pokrýška, învălitoare [!], d.
po-krýtĭ, a acoperi. V.
pocrov).
Nord. Căpăcel de acoperit oalele, farfuriuță de ceașcă. Capacu în formă de pîlnie pe unde intră peștele la unele vîrșe.
Iron. Farfurie prea mică:
ce-mĭ daĭ să mănînc în pocrișu ista ?pocriș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pocriș n. Mold.
1. învelitoare;
2. capac de lut cu care s’acopăr oalele de pus laptele la prins;
3. vârșog. [Rus. POKRYȘKA, acoperemânt].