pocneală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POCNEÁLĂ, pocneli, s. f. Faptul de
a pocni; p. ext. pocnet. [
Pl. și:
pocnele] –
Pocni +
suf. -eală.pocneală (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)pocneálă,
pocnéli, s.f. (reg.) gulerul cămășii femeiești, împodobit cu motive naționale.
pocneală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pocneálă s. f.,
g.-d. art. pocnélii; pl. pocnéli