pocnet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÓCNET, pocnete, s. n. 1. Zgomot caracteristic (surd și puternic) produs de o lovitură, de o izbitură etc., precum și de ardere, de o explozie, de descărcarea unei arme etc., pocnitură.
2. Zgomotul caracteristic produs de spargere, de crăpare etc. –
Pocni +
suf. -et.pocnet (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)pocnét,
pocnéți, s.m. (reg.)
1. persoană neîndemânatică, stângace, care sparge multe vase.
2. persoană certăreață.
pocnet (Dicționaru limbii românești, 1939)pócnet n., pl.
e (d.
pocnesc). Pocnitură.
pocnet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pócnet s. n.,
pl. pócnetepocnet (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pocnet n. sgomot neașteptat și violent: detunătură, exploziune.