poclău (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POCLẮU, poclăie, s. n. Unealtă de pescuit în formă de sac cu gura largă, cu colțurile fixate de două prăjini lungi cu ajutorul cărora este purtată prin apă de doi oameni. –
Et. nec.