poclău - explicat in DEX

poclău (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
POCLẮU, poclăie, s. n. Unealtă de pescuit în formă de sac cu gura largă, cu colțurile fixate de două prăjini lungi cu ajutorul cărora este purtată prin apă de doi oameni. – Et. nec.

poclăŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
poclắŭ și plocắŭ n., pl. ăĭe (cp. cu ung. pókháló, mrejă de painjin [!]. V. halăŭ). Nord. Un fel de plasă ca un mare sac care se trage pin [!] apă cu ajutoru a doŭă prăjinĭ pentru a prinde pește.

poclău (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
poclắu (po-clău) s. n., art. poclắul; pl. poclắie

poclău (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
poclău n. sac cu gura foarte largă cu care se pescuiește în apele mai mici. [Cf. plocad].