pocladă - explicat in DEX

pocladă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
POCLÁDĂ, poclăzi, s. f. (Reg.) Țesătură de casă mițoasă, de obicei din lână nevopsită, întrebuințată ca pătură sub șaua calului, ca învelitoare sau ca așternut. [Var.: plocádă, plocátă s. f., plocát, poclád s. n.] – Din sl. pokladŭ.

pocladă (Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
pocládă s. f., pl. poclăzi (poclade)

pocladă (Dicționaru limbii românești, 1939)
pocládă f., pl. ăzĭ (vsl. po-kladŭ, lucru depus, d. klasti-kladon, a pune, a clădi; rus. po-kládka, căptușeală, po-kláža, bulendre. V. clădesc). Est. Lăvicer (de lînă nevăpsită bătută la piŭă) întrebuințat ca macat la țară orĭ ca pătură supt [!] șa. – În vest plocád și -át, pl. e; și plocadă. V. ipingea.

pocladă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pocládă (reg.) (po-cla-) s. f., g.-d. art. poclắzii; pl. poclắzi

pocladă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pocladă (plocad) f. Mold. așternut sub șea: o păreche de poclăzi CR. [Slav. POKLADŬ, depunere (cf. rus. POKLADKA, căptușeală)].