pneumatic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PNEUMÁTIC, -Ă, pneumatici, -ce, adj.,
s. f. 1. Adj. (Despre mașini, aparate, utilaje etc.) Care funcționează cu aer comprimat. ♦ Care este folosit la comprimarea sau la deplasarea aerului.
2. S. f. Parte a fizicii care studiază proprietățile aerului și ale altor gaze. [
Pr.:
pne-u-] – Din
fr. pneumatique, lat. pneumaticus, it. pneumatico.pneumatic (Dicționar de neologisme, 1986)PNEUMÁTIC, -Ă adj. 1. Care funcționează cu aer comprimat.
2. Care comprimă aerul sau evacuează aerul comprimat. [Pron.
pne-u-. / cf. fr.
pneumatique].
pneumatic (Marele dicționar de neologisme, 2000)PNEUMÁTIC, -Ă I.
adj. 1. care funcționează cu aer comprimat. 2. care comprimă aerul sau evacuează aerul comprimat. II. s. f. parte a fizicii care studiază proprietățile aerului și ale gazelor. (< fr.
pneumatique, lat.
pneumaticus, it.
pneumatico)
pneumatic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PNEUMÁTIC, -Ă, pneumatici, -ce, adj. 1. (Despre mașini, aparate, utilaje etc.) Care funcționează cu aer comprimat. ♦ Care este folosit la comprimarea sau la deplasarea aerului. [
Pr.:
pne-u-] – Din
fr. pneumatique, lat. pneumaticus, it. pneumatico.pneumatic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pneumátic (pne-u-) adj. m.,
pl. pneumátici; f. pneumátică, pl. pneumáticepneumatic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pneumatic a. relativ la aer:
mașină pneumatică, cu care se scoate aerul dintr’un recipient.
pneŭmatic (Dicționaru limbii românești, 1939)*pneŭmátic, -ă adj. (vgr.
pneumatikós, d.
pneûma, suflare,
pneúmon, plămîn. V.
plămîn).
Fiz. Din care se poate scoate aeru (ca mașina numită
pneŭmatică, din al căreĭ clopot se poate scoate aeru). Care se poate umplea [!] cu aer (ca roatele unor vehicule ale căror obezĭ îs înconjurate de un tub umplut cu aer):
roate [!] pneŭmatice. Poștă pneŭmatică, aceĭa care expediază scrisorile pin [!] cutiĭ puse în tuburĭ lungĭ și împinse cu ajutoru aeruluĭ. S. f. Știința proprietățiĭ aeruluĭ și gazurilor [!]. S. n., pl.
e. Tub de caucĭuc care se poate unfla [!] cu aer și care se pune la roatele vehiculelor ca să nu zdruncine.