plutocrație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLUTOCRAȚÍE, plutocrații, s. f. Formă de guvernare în care puterea de stat este concentrată în mâinile celor mai bogați. ♦ Totalitatea persoanelor care, cu ajutorul averii, impun plutocrația (
1). – Din
fr. ploutocratie, germ. Plutokratie.plutocrație (Dicționar de neologisme, 1986)PLUTOCRAȚÍE s.f. Formă de guvernare în care puterea de stat aparține exclusiv celor bogați. ♦ Totalitatea bogătașilor dintr-un stat. [Gen.
-iei. / < fr.
ploutocratie, gr.
ploutos – bogăție,
kratos – putere].
plutocrație (Marele dicționar de neologisme, 2000)PLUTOCRAȚÍE s. f. formă de guvernare în care puterea de stat este concentrată în mâinile celor mai bogați. (< fr.
ploutocratie)
plutocrație (Dicționaru limbii românești, 1939)*plutocrațíe f. (vgr.
plutokratía, d.
plûtos, bogăție, și
krátos, putere). Domnia celor bogațĭ.
plutocrație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plutocrațíe (-to-cra-) s. f.,
art. plutocrațía, g.-d. art. plutocrațíei; pl. plutocrațíi, art. plutocrațíileplutocrație (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)plutocrație f. domnia celor avuți, puterea financiarilor.