plutocrat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLUTOCRÁT, -Ă, plutocrați, -te, s. m. și
f. Persoană care, datorită averii de care dispune, participă la conducerea statului și a treburilor publice. – Din
fr. ploutocrate.plutocrat (Dicționar de neologisme, 1986)PLUTOCRÁT, -Ă s.m. și f. (
În orânduirile bazate pe exploatare) Persoană care aparține clasei dominante și care, datorită averii de care dispune, participă la conducerea statului și exercită o influență politică importantă. [< fr.
ploutocrate].
plutocrat (Marele dicționar de neologisme, 2000)PLUTOCRÁT, - s. m. f. persoană care aparține plutocrației. (< fr.
ploutocrate)
plutocrat (Dicționaru limbii românești, 1939)*plutocrát, -ă s. (d.
plutocrație, după
aristo- și
demo-crat). Om puternic pin [!] bogăție. Adj. Plutocratic.
plutocrat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plutocrát (-to-crat) s. m.,
pl. plutocráți