plumbuit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLUMBUÍT1 s. n. Plumbuire. –
V. plumbui.plumbuit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLUMBUIT2, -Ă, plumbuiți, -te, adj. 1. (Despre colete, vagoane, saci etc.) Sigilat cu plumb (
3).
2. (Despre piese metalice) Acoperit cu un strat de (aliaj de) plumb (
1). ♦
Fig. Întunecat, mohorât. ♦ Întărit sau prevăzut cu (bucățele de) plumb ca să atârne greu. –
V. plumbui.plumbuit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plumbuít s. n.plumbuit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)plumbuit a. garnisit cu plumb:
ladă plumbuită. ║ n. acțiunea de a plumbui.