plumbui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLUMBUÍ, plumbuiesc, vb. IV.
Tranz. 1. A sigila cu plumb (
3).
2. A acoperi o piesă metalică cu un strat protector de (aliaj de) plumb (
1). ♦
Fig. A întuneca, a mohorî. –
Plumb +
suf. -ui.plumbui (Dicționar de argou al limbii române, 2007)plumbui, plumbuiesc v. t. (intl.) a împușca.
plumbui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plumbuí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. plumbuiésc, imperf. 3
sg. plumbuiá; conj. prez. 3
să plumbuiáscăplumbuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)plumbuì v.
1. a garnisi cu plumb;
2. a însemna cu o pecete de plumb:
a plumbui o ladă; 3. V.
plombà.