plumburiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLUMBURÍU, -ÍE, plumburii, adj. De culoarea plumbului (
1); cenușiu, sur;
p. ext. (despre cer, văzduh) încețoșat, întunecos. –
Plumb +
suf. -uriu.plumburiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)plumburíŭ, -íe adj. (d.
plumb). De coloarea [!] plumbuluĭ:
nouriĭ plumburiĭ aduc ploaĭe.plumburiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plumburíu adj. m.,
f. plumburíe; pl. m. și
f. plumburíiplumburiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)plumburiu a. de coloarea plumbului:
un cerc plumburiu OD.