plugări (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLUGĂRÍ, plugăresc, vb. IV.
Intranz. A munci pământul în calitate de plugar (
1); a lucra pământul cu plugul (
1). – Din
plugar.plugări (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plugărí (a ~) (
înv.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. plugărésc, imperf. 3
sg. plugăreá; conj. prez. 3
să plugăreáscăplugărì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)plugărì v. a ara:
toată ziua plugăresc POP.