plugar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLUGÁR, plugari, s. m. 1. Muncitor rural sau mic proprietar agricol care se ocupă cu lucrarea pământului; agricultor;
p. gener. țăran.
2. (
Reg.) Flăcău care umblă cu plugușorul în ajunul Anului nou. –
Plug +
suf. -ar.plugar (Dicționaru limbii românești, 1939)plugár m. (d.
plug). Agricultor, țăran care lucrează pămîntu.
plugar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plugár s. m.,
pl. plugáriplugar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)plugar m. cel ce cultivă pământul.