plugărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLUGĂRÍE s. f. Plugărit; îndeletnicirea, ocupația plugarului (
1). –
Plugar +
suf. -ie.plugărie (Dicționaru limbii românești, 1939)plugăríe f. Agricultură, meseria de plugar.
plugărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plugăríe (rar)
s. f.,
art. plugăría, g.-d. plugăríi, art. plugăríeiplugărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)plugărie f. meseria plugarului, agricultura.