plugușor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLUGUȘÓR, plugușoare, s. n. 1. Diminutiv al lui
plug; pluguleț, pluguț.
2. Plug (
1) împodobit cu hârtie colorată, cu flori etc., cu care umblă flăcăii în ajunul Anului nou, recitând colinde, sunând din clopoței, pocnind din bici etc.;
p. ext. datina uratului de Anul nou în folclorul românesc, precum și versurile care se rostesc cu această ocazie; pluguleț, plug (
5). –
Plug +
suf. -ușor.