plugușor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLUGUȘÓR, plugușoare, s. n. 1. Diminutiv al lui
plug; pluguleț, pluguț.
2. Plug (
1) împodobit cu hârtie colorată, cu flori etc., cu care umblă flăcăii în ajunul Anului nou, recitând colinde, sunând din clopoței, pocnind din bici etc.;
p. ext. datina uratului de Anul nou în folclorul românesc, precum și versurile care se rostesc cu această ocazie; pluguleț, plug (
5). –
Plug +
suf. -ușor.plugușor (Dicționaru limbii românești, 1939)plugușór n., pl.
oare. Plug mic. Plug cu care umblă băĭețiĭ la 31 Decembre [!].
plugușor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plugușór s. n.,
pl. plugușoáreplugușor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)plugușor n. plug mic împodobit cu hârtii colorate și flori, cu un clopoțel în coarne, cu care se umblă spre a ura de sfântul Vasile.