plug (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLUG, pluguri, s. n. 1. Unealtă agricolă cu tracțiune animală sau mecanică, folosită la arat, la dezmiriștit etc. ◊
Expr. De la coarnele plugului = de la țară. ♦ Arat, plugărit. ♦ Îndeletnicirea, ocupația plugarului; plugărie
1. ◊
Expr. Acesta (sau
acela)
mi-i plugul = aceasta (sau aceea) îmi este meseria, ocupația. ♦
Fig. Ogor, pământ; țară.
2. (În sintagmele)
Plug de cărbune = mașină de lucru prevăzută cu lame sau cuțite pentru dislocarea materialului, folosită la executarea mecanizată a operațiilor de abataj și de încărcare a cărbunilor.
Plug nivelator = mașină folosită la nivelarea terenurilor și la împrăștierea unui material pe o șosea sau pe un teren.
Plug pentru șanțuri = mașină de lucru cu cuțite speciale care servește la săparea șanțurilor.
Plug de zăpadă = vehicul echipat cu un dispozitiv pentru curățirea zăpezii de pe o cale de comunicație.
3. Piesă metalică montată transversal pe o bandă de transport, pentru a face ca materialul transportat să cadă alături de bandă.
4. Figură de schi care constă în apropierea din mers a vârfurilor schiurilor în formă de unghi, pentru a frâna sau pentru a reduce viteza.
5. (
Reg.) Plugușor (
2). – Din
sl. plugŭ.