ploșniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLÓȘNIȚĂ, ploșnițe, s. f. Insectă parazită, de culoare roșie, cu corpul turtit și cu miros urât caracteristic, care trăiește prin crăpăturile pereților sau ale mobilelor și se hrănește cu sângele omului; păduche-de-lemn, stelniță, polușcă
(Cimex lectularius). ◊ Compuse:
ploșniță-de-pom = numele a două insecte de culoare măslinie pe spate, cu antenele în dungi negre și galbene, care trăiesc pe fragi, pe zmeură, pe căpșuni etc.
(Pentatoma baccarum și Dolycoris baccarum); ploșniță-de-grădină = insectă de culoare albăstrie, cu miros usturător, foarte dăunătoare legumelor
(Sirachia oleracea); ploșniță-sură = insectă de culoarea bronzului, cu aripi înguste și cu capul în formă de cub, care împrăștie un miros aromatic
(Syromastes marginatus); ploșniță-de-apă =
a) insectă care înoată pe spate la suprafața apei și care are un ac otrăvitor
(Notonecta glanea); b) răcușor;
c) cornățar;
ploșniță-de-câmp = insectă parazită verzuie pe spate, castanie pe aripi și roșiatică pe burtă, care trăiește pe fructe și pe legume
(Palomena prasina); ploșnița-verzei = insectă dăunătoare, de circa 8 mm lungime, roșie cu pete negre, care atacă varza și conopida
(Euryderma ornata). –
Cf. ceh. ploščica.ploșniță (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)plóșniță (plóșnițe), s. f. – (
Mold.) Păduche-de-lemn (Acanthia lectularia).
Sl. ploskŭ „turtit”,
cf. ploscă și
pol. ploszczyca, ceh. ploštice, rus. plosčica (Cihac, II, 266; Tiktin),
rus. bloščica (Pascu,
Arch. Rom., VII, 559). Cihac explică fonetismul
rom. cu ajutorul unei încrucișări cu
plesni „a pocni”,
cf. bg. pljusnica „bătut din palme”. Mai curînd e vorba de un
der. propriu
rom., din
sl. ploskŭ, cu
suf. -
niță, cf. beșniță. –
Der. ploșnițărie, s. f. (mulțime de ploșnițe);
ploșnicar, s. m. (plantă, Ranunculus orthoceras);
ploșnițare, s. f. (plantă, Actaea cimicifuga);
polușcă, s. f. (
Trans., ploșniță), din
mag. poloska (Tiktin).
ploșniță (Dicționar de argou al limbii române, 2007)ploșniță, ploșnițe s. f. persoană leneșă și profitoare.
ploșniță (Dicționaru limbii românești, 1939)plóșniță și (vest)
-jniță f., pl.
e (ceh.
ploštice, ploštka, ploșniță, pol.
ploszczyca, pluskwa, rus.
ploščica, d. vsl.
ploskŭ, lat).
Est. Un insect [!] lat și puturos care ziŭa stă ascuns pin [!] paturĭ și crăpăturile ziduluĭ, ĭar noaptea ĭese și suge sîngele celor care dorm (
acánthia lectulária). – În Munt.
păduche de lemn, în Olt.
stelniță. V.
durbeniță.ploșniță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plóșniță s. f.,
g.-d. art. plóșniței; pl. plóșnițeploșniță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ploșniță f. păduche-de-lemn. [Cf. ceh PLOȘTIȚE].