plonjor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLONJÓR, (
1)
plonjori, s. m., (
2)
plonjoare, s. n. 1. S. m. (Rar) Scafandru.
2. S. n. Aparat electric confecționat din oțel inoxidabil, care servește la încălzirea, în timp foarte scurt, a unei cantități mici de lichid, prin scufundare în acel lichid. – Din
fr. plongeur.plonjor (Dicționar de neologisme, 1986)PLONJÓR s.n. Aparat electrocaloric care servește la încălzirea rapidă prin imersiune a unei cantități mici de lichid. [< fr.
plonjeur].
plonjor (Marele dicționar de neologisme, 2000)PLONJÓR, -OÁRE I.
adj., s. m. f. (cel) care plonjează; scufundător. II. s. m. scafandru. III. s. n. aparat electric portativ pentru încălzirea rapidă, prin imersiune, a unei cantități mici de lichid; termoplonjor. (< fr.
plongeur)
plonjor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plonjór1 (persoană)
s. m.,
pl. plonjóriplonjor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plonjór2 (aparat)
s. n.,
pl. plonjoáre