plonjeu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLONJÉU, (
1)
plonjee, (
2)
plangeuri1) vezi nota,
s. n. 1. Parte a parapetului unei lucrări de fortificație peste care apărătorul poate trage asupra dușmanului.
2. Plonjare. – Din
fr. plongée.plonjeu (Dicționar de neologisme, 1986)PLONJÉU s.n. 1. Plonjare.
2. Fotografie cinematografică dirijată de sus în jos, care creează o impresie de strivire.
3. Taluzul superior al unei lucrări de fortificație.
4. V.
plonj. [Pl.
-uri, var. (
3) [în DN]
plonjee s.f. < fr.
plongée].
plonjeu (Marele dicționar de neologisme, 2000)PLONJÉU s. n. 1. scufundare în apă (prin sărituri). ◊ (cinem.) filmare dirijată de sus în jos, care creează o impresie de strivire. 2. taluz superior al unui parapet. 3. plonj. 4. mișcare de coborâre (rapidă) a unui avion. (< fr.
plongée)
plonjeu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plonjéu s. n.,
art. plonjéul; pl. (acțiuni)
plonjéuri/(taluzuri)
plonjée