ploconeală - explicat in DEX

ploconeală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PLOCONEÁLĂ, ploconeli, s. f. Ploconire; lingușire, umilire. – Ploconi + suf. -eală.

ploconeală (Dicționaru limbii românești, 1939)
ploconeálă f., pl. elĭ. Fam. Acțiunea de a te ploconi (plecăcĭune, închinăcĭune, temenea).

ploconeală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ploconeálă s. f., g.-d. art. ploconélii; pl. ploconéli

ploconeală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ploconeală f. închinăciune (ca semn exterior de politeță).