ploconi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLOCONÍ, ploconesc, vb. IV.
Refl. 1. A se înclina, a se pleca cu respect, cu multă umilință, înaintea cuiva; a saluta cu politețe (exagerată).
2. A arăta o admirație servilă pentru cineva sau ceva; a se linguși, a se umili, a se căciuli. – Din
sl. pokloniti (sen).ploconi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!ploconí (a se ~) vb. refl.,
ind. prez. 3
sg. se ploconéște, imperf. 3
sg. se ploconeá; conj. prez. 3
să se ploconeáscăploconì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ploconì v. a se închina (ca semn exterior de politeță):
la pământ se ploconia POP. [Slav. POKLONITI, a se închina, a adora].