plocat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLOCÁT s. n. v. pocladă.plocat (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)plocát (plocáte), s. n. – Cuvertură, pătură, macat, care servește și ca valtrap. –
Var. poclad(ă), plocad(ă). Sl. pokladŭ „depus” (Miklosich,
Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 60; Conev 61),
cf. clădi, năclad; pentru metateză,
cf. plocon. Forma
placat, folosită în limbajul modern (Gib Mihăescu), este greșită, și datorată fără îndoială confuziei cu
fr. plaquer. Plocău (
var. poclău),
s. n. (
Bucov., plasă de pescuit) pare
var. aceluiași cuvînt (după Scriban, din
mag. pokhálo „pînză de păianjen”). –
Cf. poclit.