plouat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLOUÁT, -Ă, plouați, -te, adj. 1. Udat, muiat de ploaie. ◊
Expr. (Glumeț)
A fi (sau
a sta) ca o curcă (sau
ca o găină) plouată sau
ca un câine plouat = a fi trist, abătut.
2. Fig. Descurajat, fără chef, abătut. [
Pr.:
plo-uat] –
V. ploua.plouat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)plouat a.
1. muiat de ploaie;
2. fig. descurajat:
găină plouată.ploŭat (Dicționaru limbii românești, 1939)ploŭát, -ă adj. Udat de ploaĭe.
Țăran ploŭat, țăran necĭoplit, ghĭorlan.
Fig. Iron. Descurajat, cu nasu´n jos.
Ca o curcă ploŭată, descurajat, trist. V.
buzat.