ploios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLOIÓS, -OÁSĂ, ploioși, -oase, adj. Cu (multă) ploaie; în care plouă (mult), favorabil ploilor. [
Pr.:
plo-ios] –
Ploaie +
suf. -os.ploios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ploiós adj. m.,
pl. ploióși; f. ploioásă, pl. ploioáseploios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ploios a.
1. abundant în ploi:
vreme ploioasă; 2. ce aduce ploaie:
vânt ploios.ploĭos (Dicționaru limbii românești, 1939)ploĭós, -oásă adj. (d.
ploaĭe, ca lat.
pluviosus). Plin de ploaĭe:
timp, vînt ploĭos.