plesnire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLESNÍRE, plesniri, s. f. Acțiunea de
a plesni și rezultatul ei. ♦ Rupere bruscă produsă în pereții unui vas, ai unui tub sau ai unei piese ca efect al presiunii interioare, al unei variații de temperatură etc. [
Var.:
plezníre s. f.] –
V. plesni.plesnire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plesníre s. f.,
g.-d. art. plesnírii