plesnitoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLESNITOÁRE, plesnitori, s. f. 1. (
Reg.) Șfichiul biciului; pleasnă.
2. Jucărie care, prin învârtire, produce un zgomot puternic.
3. (
Înv. și
reg.) Disc, verigă care se pune între capătul osiei carului și roată pentru a împiedica frecarea acestora.
4. Plantă erbacee din familia cucurbitaceelor, cu flori galbene, al cărei fruct, la maturitate, plesnește cu zgomot și aruncă semințele la distanță
(Ecballium elaterium). [
Var.:
pleznitoáre s. f.] –
Plesni +
suf. -toare.plesnitoare (Dicționaru limbii românești, 1939)plesnitoáre f., pl.
orĭ. Lucru făcut ca să plesnească (să facă huĭet plesnind), ca șfichĭu bicĭuluĭ, pocnitorile, unele jucăriĭ care pin [!] învîrtire împing vîrfu uneĭ lame elastice și produc un huĭet repetat (numite și
pîrîitorĭ) ș. a. O plantă cucurbitacee al căreĭ fruct, la maturitate, se desprinde de pe peduncul și aruncă departe semințele și lichidu cleĭos din ele și care crește pe lîngă mare în Dobrogea (
ecbállium [saŭ
momórdica elatérium).
plesnitoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plesnitoáre s. f.,
g.-d. art. plesnitórii; pl. plesnitóriplesnitoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)plesnitoare f.
1. pleasna biciului;
2. capsulă plesnitoare;
3. disc la osia carului;
4. plantă ce crește prin locuri inculte și al cării fruct oval-oblong, verde-gălbuiu, se desprinde la maturitate de peduncul, aruncând semințele și lichidul lor mucilaginos
(Ecballium elaterium).