plesni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLESNÍ, plesnesc, vb. IV.
1. Intranz. A crăpa, a se sparge (cu violență și de obicei cu zgomot) din cauza unei lovituri, a unei presiuni prea mari, a unei variații de temperatură etc.;
spec. a exploda. ◊
Expr. A plesni de... = a nu mai putea de..., a fi (prea) plin de... ♦ (Despre muguri, boboci) A începe să iasă, a se desface. ♦ (Despre abcese) A se deschide, a se desface, a se sparge.
2. Intranz. A crăpa producând fisuri, a căpăta fisuri, crăpături. ◊
Expr. A-i plesni cuiva obrazul de rușine = a-i fi cuiva foarte rușine.
3. Intranz. A se rupe (prin întindere, prin solicitare prea mare, prin uzare etc.).
4. Intranz. și
tranz. A izbi un obiect (sau aerul) cu un corp elastic, în special cu un bici; a pocni cu zgomot două obiecte unul de altul. ◊
Expr. (
Intranz.)
Cât ai plesni din bici (sau
din palme) = foarte repede, într-o clipă, pe dată, imediat
5. Tranz. A izbi, a lovi, a bate. ◊
Expr. (
Fam.)
A plesni (pe cineva)
în pălărie = a ironiza (pe cineva).
A o plesni bine = a spune ceva foarte potrivit într-o anumită situație, într-un anumit moment.
Unde-o plesnești și unde crapă, se spune atunci când se obțin cu totul alte rezultate decât cele așteptate. (
Intranz.)
A-i plesni (ceva) în (sau
prin) cap (sau
în minte, prin gând) = a-i veni pe neașteptate o idee năstrușnică; a-i trece (deodată) prin minte. ♦
Fig. A nimeri, a potrivi. ♦ A lovi ușor, a împinge. ♦
Refl. A se izbi cu zgomot de un obiect. [
Var.:
plezní vb. IV] – Din
sl. plesnonti.plesni (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)plesní (plesnésc, plesnít), vb. –
1. A se crăpa, a se despica. –
2. A trosni, a plescăi. –
3. A se sparge, a se rupe. –
4. A se prăpădi, a muri. –
5. A pocni (din bici). –
6. A pălmui, a izbi, a bate.
Sl. plesnąti „a bate din palme” (Miklosich,
Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 265; Conev 95). –
Der. plesnet, s. n. (trosnet, pocnet);
plesnitoare, s. f. (petardă; șficiul biciului);
plesnitură, s. f. (pocnitură; crăpătură, despicătură; trosnet, lovitură de palmă);
plesnitor, s. n. (
Arg., ochi);
pleasnă, s. f. (șfichi).
plesni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plesní (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. plesnésc, imperf. 3
sg. plesneá; conj. prez. 3
să plesneáscăplesnì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)plesnì v.
1. a se sparge în bucăți:
butoiul a plesnit; 2. a produce un sgomot violent și subit:
a plesni din palme, din biciu; 3. a izbucni:
a plesni de mânie, de necaz; 4. fig. a trece fără veste prin minte:
nu știu ce i-a plesnit prin cap. [Slav. PLESNÕTI].