platinic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLATÍNIC, -Ă, platinici, -ce, adj. Care conține platină (
1); platinifer, platinos. – Din
fr. platinique.platinic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)platínic (rar)
adj. m.,
pl. platínici; f. platínică, pl. platínice