platina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLATINÁ, platinez, vb. I.
Tranz. 1. A acoperi un obiect de metal cu un strat subțire de platină (
1); a sufla cu platină.
2. A decolora părul capului prin mijloace chimice, dându-i o nuanță de blond-argintiu. – Din
fr. platiner.platina (Dicționar de neologisme, 1986)PLATINÁ vb. I. tr. 1. A acoperi cu un strat subțire de platină (un obiect metalic).
2. A decolora părul de pe cap prin mijloace chimice. [< fr.
platiner].
platina (Marele dicționar de neologisme, 2000)PLATINÁ vb. tr. 1. a acoperi cu un strat subțire de platină. 2. a decolora părul de pe cap prin mijloace chimice. (< fr.
platiner)
platina (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)platiná (a ~) vb.,
ind. prez. 3
platineáză