platinit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLATINÍT s. n. Aliaj de oțel cu conținut mare de nichel, din care se fac legăturile la electrozii becurilor electrice. – Din
fr. platinite, germ. Platinit.platinit (Dicționar de neologisme, 1986)PLATINÍT s.n. Aliaj de fier și nichel. [< fr.
platinite].
platinit (Marele dicționar de neologisme, 2000)PLATINÍT s. n. aliaj de oțel și nichel, la fabricarea electrozilor unor lămpi electrice, la unele piese de radio etc. (< fr.
platinite)
platinit (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))PLATINÍT, platinituri, s. n. Aliaj de fier cu nichel, din care se fac legăturile la electrozii becurilor electrice. –
Fr. platinite.platinit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)platinít s. n.