plătică (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)plătícă (plătíci), s. f. – Pește de apă dulce cu corpul lat (Abramis brama).
Bg. platika (Cihac, II, 261; Tiktin; Conev, 53),
cf. ngr. πλατίτσα,
slov.
platica ›
plătiță, var. înv. (Miklosich,
Slaw. Elem., 36;
cf. Meyer,
Neugr. St., II, 50). Ideea de „turtit” e vizibilă în acest cuvînt,
cf. sp. platija; de aici
plătică, s. f. (arbore, Gleditschia triacanthos), numit așa din cauza formei caracteristice a frunzelor sale. –
Der. plăticuță, s. f. (pește, Rhodeus amarus).