platcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLÁTCĂ1 s. f. (În
expr.)
A intra (în) platcă =
a) a pierde o partidă la jocul de cărți;
b) a trebui să plătească o datorie.
A pune (sau
a face pe cineva)
platcă = a face (pe cineva) să piardă la jocul de cărți.
A rămâne platcă = a rămâne de rușine, a se face de râs. – Din
scr.,
pol. platka.platcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLÁTCĂ2, plătci, s. f. Partea de sus a unei cămăși bărbătești, a unei rochii, a unei bluze etc., croită separat de rest și de care se prinde gulerul. – Din
rus. platka.platcă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)plátcă (plắtci), s. f. – Partea de sus a unei cămăși.
Sl. platŭ „bucată de pînză”,
dim.,
cf. rus. platka, pol. platek, sb.,
cr. platha (Cihac, II, 261).
platcă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)plátcă (plắtci), s. f. – Pierdere, derută la jocul de cărți.
Sb.,
pol. platka (Cihac, II, 261),
cf. a plăti.platcă (Dicționaru limbii românești, 1939)1) plátcă f., pl.
e și
plătcĭ (rut.
platk, cîrpă, rus.
platók, gen.
plátka, basma care se poartă și pe umerĭ în prejuru [!] gîtuluĭ, dim. d.
plat, ștergar; pol.
platek, gen.
platka, cîrpă). Bandă de pînză orĭ stofă care acopere [!] partea de sus a peptuluĭ [!], umeriĭ și spatele la o cămașă orĭ la o bluză.
platcă (Dicționaru limbii românești, 1939)2) plátcă f., pl.
e și
plătcĭ (sîrb.
biti platka, a intra platcă, a nu reuși, d.
platiti, a plăti; pol.
platka, plată).
Fam. A pune pe cineva platcă la jocu de cărțĭ, a-l învinge, a cîștiga partida.
A fi, a rămânea, a intra platcă, a perde [!] partida.
platcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plátcă1 (
înv., numai în
expr.)
s. f.platcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plátcă2 (la îmbrăcăminte)
s. f.,
g.-d. art. plắtcii; pl. plătciplatcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)platcă f. bandă îndoită între gulerul, umerii și spatele cămășii. [Rus. PLATKA, petec mic].
platcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)platcă (în jocul de cărți)
a pune platcă, a face marț pe cineva:
l´am pus platcă pe unul AL. [Serb. PLATKA].