platcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLÁTCĂ1 s. f. (În
expr.)
A intra (în) platcă =
a) a pierde o partidă la jocul de cărți;
b) a trebui să plătească o datorie.
A pune (sau
a face pe cineva)
platcă = a face (pe cineva) să piardă la jocul de cărți.
A rămâne platcă = a rămâne de rușine, a se face de râs. – Din
scr.,
pol. platka.