platbandă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLATBÁNDĂ, platbande, s. f. 1. Traversă sau grindă orizontală, formată dintr-o bucată de piatră sau din mai multe bucăți apropiate.
2. Fâșie îngustă de teren, de obicei plantată cu iarbă, cu flori sau cu arbuști, care mărginește despărțiturile unei grădini.
3. (
Tehn.) Semifabricat de oțel sub formă de fâșie. – Din
fr. plate-bande.platbandă (Dicționar de neologisme, 1986)PLATBÁNDĂ s.f. 1. (
Rar) Fâșie de teren cu flori care mărginește despărțiturile unei grădini; peluză de flori.
2. (
Metal.) Produs obținut prin laminare.
3. Traversă, grindă orizontală din piatră; lintou.
4. Mulură plată netedă sau puțin proeminentă. ♦ Arhitravă formând o bandă fără ornamente. [< fr.
platebande].
platbandă (Marele dicționar de neologisme, 2000)PLATBÁNDĂ s. f. 1. fâșie de teren cu flori care mărginește despărțiturile unei grădini, ale unui parc. 2. semifabricat de oțel, cu secțiune dreptunghiulară, obținut prin laminare. ◊ piesă de tablă de oțel laminat, folosit la executarea grinzilor, pentru întărirea tălpilor acestora. 3. traversă, grindă orizontală din piatră; lintou. 4. mulură plată netedă sau puțin proeminentă. ◊ arhitravă, formând o bandă fără ornamente. (< fr.
plate-bande)
platbandă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)platbándă s. f.,
g.-d. art. platbándei; pl. platbándeplatbandă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)plat-bandă f.
1. fășie de pământ ce mărginește laturile unei grădini și care de obiceiu e garnisită cu flori, arbuști, etc.;
2. Arhit. ciubuc lat și neted.