pitula (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PITULÁ, pitulez, vb. I.
Refl. și
tranz. (
Pop.) A (se) piti. ◊
Loc. adv. Pe pitulate = pe ascuns, pe furiș. [
Var.:
tupilá vb. I] – Din
piti.pitula (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)pitulá,
pituléz și
pítul, vb. I
1. (pop.) a (se) ascunde, a (se) piti.
2. (reg.; refl.; despre construcții) a se dărâma, a se nărui, a se surpa.
3. (înv.) a doborî, a culca.
4. (fig.; înv.) a (se) disimula, a (se) camufla, a (se) ascunde.
pitula (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!pitulá (a ~) (a piti) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 3
pituleázăpitulà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pitulà v. a (se) piti:
se pitulă la un colț ISP. [Derivat diminutiv din
piti].