pitoi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PITÓI, pitoaie, s. n. (
Reg.) Augmentativ al lui
pită. –
Pită +
suf. -oi.pitoi (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)pitói,
pitoáie, s.n. reg.
1. pită mare, pitan.
2. rodul-pământului.
3. asfalt.
pitoĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)pitóĭ n., pl.
oaĭe. Fam. Pită mare. V.
pitan.pitoi (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)pitói, pitoaie, s.n. – Specie de ciuperci comestibile; hribe bune. – Din pită, „pâine” + -oi.
pitoi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pitói (
reg.)
s. n.,
pl. pitoáie