pitit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PITÍT, -Ă, pitiți, -te, adj. (
Pop.) Ascuns;
fig. adăpostit. ♦ (Substantivat,
f.; în sintagma)
De-a pitita = numele unui joc de copii în care unul dintre copii trebuie să-i găsească pe ceilalți, care s-au ascuns. –
V. piti.pitit (Dicționaru limbii românești, 1939)pitít, -ă adj.
Munt. Fam. Pitulat, ascuns. Scund, jos:
o casă pitită. De-a pititele, de-a pitulata, de-a ascunsele [!], un joc de copiĭ.