pitoașcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PITOÁȘCĂ, pitoaște, s. f. (
Reg.) Specie de ciupercă comestibilă, înrudită cu mânătarca
(Boletus granulatus). –
Pită +
suf. -oașcă.pitoașcă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)pitoáșcă,
pitoáște, s.f. (reg.)
1. specie de ciupercă comestibilă, înrudită cu mânătarca; pitarcă.
2. femeie scundă și grasă.
3. obiect scurt și gros.
pitoașcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pitoáșcă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. pitoáștei; pl. pitoáște