pitărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PITĂRÍE, pitării, s. f. 1. (
Înv. și
reg.) Brutărie.
2. Dregătoria pitarului; rang de pitar. –
Pitar +
suf. -
ie.pitărie (Dicționaru limbii românești, 1939)pităríe f. (d.
pitar).
Vechĭ. Rangu pitaruluĭ.
Azĭ. Mold. Trans. Casă în care se face pîne [!]. Meseria de a face pîne:
a învăța pităria. – Mold. Pop.
chitărie. Munt.
brutărie.pitărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pităríe (
înv.,
reg.)
s. f.,
art. pităría, g.-d. art. pităríei; pl. pităríi, art. pităríilepitărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pitărie f.
1. od. brutărie domnească:
cuptoarele pităriei OD.;
2. rangul de Pitar.