pitărel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PITĂRÉL, pitărei, s. m. Titlu în ierarhia boierească a țărilor române, mai mic decât acela al pitarului; boier care avea acest titlu. –
Pitar +
suf. -el.pitărel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pitărél s. m.,
pl. pităréi, art. pităréii