pităreasă(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PITĂREÁSĂ,pitărese, s. f. Soția pitarului. – Pitar + suf. -easă.
pităreasă(Dicționaru limbii românești, 1939) pităreásă f., pl. ese, și -íță, pl. e. Nevastă de pitar.
pităreasă(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) pităreásă (rar) s. f., g.-d. art. pitărései; pl. pitărése