pisculeț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PISCULÉȚ,pisculețe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui pisc2; piscușor. – Pisc2 + suf. -uleț.
pisculeț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) pisculéț s. n., pl. pisculéțe