piscuire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PISCUÍRE, piscuiri, s. f. (
Reg.) Acțiunea de
a piscui și rezultatul ei; piscuit. –
V. piscui.piscuire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)piscuíre (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. piscuírii